Ce ne poate împiedeca în folosirea metodelor eficiente de a ne creşte copiii ?
(Cabinet psihologie Sibiu: Fodor Enikő, str. D.D. Roşca 70, tel. 0755-431.754)
Marile suferinţe le fac pe cele mici imposibil de simţit şi corelativ, în lipsa marilor suferinţe chiar şi cele mai mici supărări şi neplăceri ne chinuie.
(Schopenhauer, Artur, Manuscript Remains in Four Volumes, 1988-1990, vol 4, pag. 504)
Când copilul nostru are un comportament neadecvat, de fiecare dată căutăm un vinovat. “Cum s-a ajuns aici, ce am greşit în educarea lui, cine e responsabil de asta ….”
În practica psihoterapeutica din Cabinet Psihologic Sibiu am identificat împreună cu părinţii curiosi în a găsi “vinovatul” mai multe cauze ce au determinat în cele din urmă rezultatele nedorite în comportamentul copiilor lor.
Interesant este că metodele de creştere a copiilor sunt de cele mai multe ori subiect de ceartă între părinti. E ca şi cum mama si tata nu ar avea amândoi, deopotrivă acelaşi ţel: binele copilului. Problema aici nu este de fapt care metodă este aleasă, ci mai degrabă demonstraţia luptei de putere în a câştiga disputa. De cele mai multe ori, copilul este de faţă, se uită cu îngrijorare la scena conflictului şi dacă aţi avea curiozitatea să aflaţi cu ce a rămas copilul după actul final, aţi rămâne consternaţi.
În antiteză cu această situaţie ne putem confrunta cu nevoia exagerată de armonie permanentă a unuia dintre părinti, acesta fiind tentat să cedeze prea uşor. Suntem de acord cu anumite cerinţe ale copilului nostru, îi trecem cu vederea comportamentele deranjante ,cu care nu suntem de acord, doar ca să evităm cearta si tensiunea. De data aceasta copilul înţelege repede mecanismul şi ori de câte ori va avea ocazia va profita de el şi va dezvolta o noua strategie tot în favoarea lui.
Oarecum înrudită cu această situaţie este aceea în care ne aflăm într-o competitie nesănătoasă cu partenerul nostru pentru locul cel mai favorizat în faţa copilului. În cazul acesta suntem din nou pasibili de greşeli care ademenesc copilul să profite de situaţie în defavoarea dezvoltării sale armonioase.
Atunci când părinţii se văd fără succes în anumite domenii vor avea tendinţa să devină hotărâţi să nu lase să se întâmple acelaşi lucru cu copiii lor. Printre nevoile de bază ale copilului sunt însă dorinţa de capabilitate şi competenţă. Pentru a ajunge la sentimentul de siguranţă, respect şi stimă de sine, el are nevoie să-i fie permis să-şi testeze competenţele într-o atmosferă de siguranţă, fără frica de a fi umiliţi. Arătându-i mereu drumul pe care trebuie să-l urmeze, copilul poate ajunge să depindă de ceilalţi, să aibă nevoie să i se arate permanent cum să ajungă la împlinirea scopului. Astfel, va ajunge să simtă lipsa de control asupra propriului lui destin şi poate ajunge să caute mereu să câştige acest control încercând să-i controleze pe cei din jur.
Modul în care părinţii văd viaţa îi poate duce la exagerarea nevoii de protecţie în faţa pericolelor de orice fel. De multe ori e vorba despre protecţia faţă de pericolele din copilăria părintelui (pericole fizice, alcool, abuz sexual, abuz de droguri…). Controlându-i excesiv le anihilăm încet, încet curajul care e atât de necesar pentru a face faţă încercărilor vieţii. Copiii care au curaj, învaţă din propriile greşeli, doresc să încerce lucruri şi situaţii noi. Fără curaj, copiii evită situaţiile în care există şi posibilitatea de a greşi, precum şi situaţiile care li se par dificile. Ei vor încerca să-i folosească pe ceilalţi pentru a nu fi ei puşi să-şi aducă la nivelul conştient posibila inadecvare.
O altă situaţie cu care ne putem confrunta, la fel de dăunătoare pentru copiii noştri este aceea că în cazul divorţului sau a lipsei temporare a unuia dintre parteneri avem oarecum un sentiment de vinovăţie şi încercăm să ne revanşăm în faţa copilului. Vrem să compensăm lipsa partenerului şi tindem să-l răsfăţăm sau să îi permitem mai mult decât am face-o în condiţii obişnuite.
Indiferent de stilul parental şi de obstacolele pe care viaţa ni le oferă, rolul nostru nu este să impunem, ci să ghidăm. Rolul nostru este să fim disponibili pentru sfaturi, în timp ce le permitem să experimenteze propriile lor greşeli. Îndemnul meu este să aveţi încredere că atunci când le oferiţi şansa de a alege între a acumula experienţă sau nu, să reuşească sau să eşueze, să fie acceptat sau nu, să muncescă sau să nu facă nimic, fiecare copil va alege varianta cea mai bună.
Dacă v-aţi identificat cu vreuna din situaţiile menţionate şi vă preocupă comportamentul nedorit al copilului dumneavoastră, apelaţi la îndrumarea unui psiholog Sibiu este orasul care vă oferă multiple posibilităţi în acest sens.