Fobia este o frică persistentă, patologică. Declanşatorul fobiei poate fi aproape orice stimul din mediu. Expunerea la obiect sau situaţie solicită un răspuns anxios imediat. Anticiparea întâlnirii stimulului fobic poate genera anxietatea anticipatorie. O fobie este de fapt transferul anxietătii interne asupra unui obiect din mediul înconjurător.
Vârsta de apariţie a fobiilor este diferită. De exemplu o fobie simplă (teama de animale) apare în copilărie; teama de sânge, de răniri apare în adolescenţă şi la începutul vârstei adulte; frica de înălţimi, spaţii închise, de a conduce maşina şi de a călători cu avionul apar în a patra decadă a vietii. Fobia socială apare de obicei la sfârşitul copilăriei sau în adolescenţa timpurie.
Fobia şcolară este obisnuită la copii şi adolescenti. Se concentrează în jurul unor situaţii şcolare, generează o anxietate ridicată şi frică. Copilul încearcă să evite deplasarea la şcoală şi chiar evită şcoala. Fobia şcolară poate fi acută sau cronică.
Fobia socială este temerea iraţională persistentă şi nevoia de a evita orice situaţie în care persoana poate fi expusă analizei critice a celorlalţi şi poate fi stânjenită şi umilită. Chiar şi numai posibilitatea producerii acestor situaţii provoacă anxietate anticipatorie. Persoana este constientă că această frică este excesivă. Exemplele obişnuite sunt teama de a vorbi în public, incapacitatea de a utiliza toaletele publice şi anxietatea fată de orice acţiune publică. Anxietatea rezultată poate să diminueze performanţele şi astfel să potenţeze tulburarea fobică.