Atacul de panică apare brusc şi ne copleşeşte printr-o nelinişte înspăimântătoare. El nu are o cauză aparentă şi se produce în cele mai multe cazuri când suntem singuri sau departe de casă, printre străini. Un atac poate dura de la mai multe minute până la mai multe ore. Frecvent, sunt prezente agorafobia sau tulburarea depresivă. Când vorbesc de agorafobie mă refer la teama de a fi într-un loc sau într-o situatie (de exemplu să fii plecat de acasă singur, să fii într-o mulţime, să călătoreşti) în care pot fi împiedicate evadarea sau ajutorul de care ai avea nevoie.
După atacuri de panică repetate, uneori se poate întâmpla să dezvoltăm anxietate anticipatorie şi să încercăm să evităm acele situaţii care sunt asociate cu atacurile de panică din trecut. Trebuie să conştientizăm că fără un tratament eficient, evoluţia atacurilor de panică şi a agorafobiei poate duce la un regim de viată restrictiv, marcat de preocupări în direcţia evitării acelor situaţii care pot declanşa un atac.
Alte complicaţii ale panicii sunt depresia majoră şi abuzul de substanţe.
Odată stabilită prezenţa anxietăţii, e nevoie să apelăm la un psiholog clinician, care trebuie să încerce să înlăture suspiciunea unei tulburări anxioase organice (disfuncţiile tiroidiene şi afecţiunile cardiace sunt cele mai frecvente afecţiuni de exclus din diagnosticul diferenţial). Afecţiunile pulmonare şi gastrointestinale tind de asemenea să determine anxietatea, iar stresul este deseori cauza exacerbării în aceste situaţii.
Considerăm că atacul de panică apare din nevoia de control, din nevoia să fim perfecţionisti, din frica de a nu pierde controlul, din frica de boală fizică sau psihică, din frica de moarte. Este un răspuns emoţional necondiţionat, adică informaţia este tot timpul analizată în creier dar ţinută în subconştient. Este important să apelăm la profesionişti, să ne îndrume în a înţelege şi trata panica pentru a nu ne simţi afectaţi în viaţa de zi cu zi.